Sesiunea – dincolo de mit

Cât de ingraţi am fost cu toţii, socotind sesiunea drept cea mai nesuferită parte a experienţei noastre universitare! A venit însă timpul să îi acordăm locul meritat – ea este cea mai importantă parte a semestrului, cea mai productivă şi mai antrenantă. Este general validată asemănarea dintre sesiune şi chinurile Infernului dantesc. Odată cu prima zi de sesiune, toţi studenţii îşi însuşesc un pesimism schopenhauerian, îşi pun mina încruntată şi par a prelua întreaga povară de pe umerii lui Atlas, neştiind, de fapt, că nu fac decât să îl concureze pe bolnavul lui Molière. Şi asta pentru că nu au reflectat asupra celor patru motive esenţiale pentru care sesiunea e apogeul strădaniei universitare.
Mai întâi, opriţi-vă puţin din avântul negativităţii şi gândiţi-vă la dimensiunea cognitivă a sesiunii. Ea este vremea acumulării celor mai multe informaţii; acum intrăm încetul cu încetul în universul celor mai ascunse taine, acum se dezleagă secretele cunoaşterii. Acum se concretizează raţiunea urmării unei facultăţi. Sesiunea este timpul propice al aşezării în cultură, al găsirii unui rost social şi istoric.

În al doilea rând, cele trei-patru săptămâni de la finalul semestrului constituie o perioadă de regenerare a funcţiilor fiziologice, a redobândirii sănătăţii corporale. Eliberaţi de povara unui orar prestabilit al cursurilor, putem să ne organizăm timpul după propria dorinţă. Şi ce poate fi mai bine decât o reordonare a momentelor zilei? Seara se mută spre zori iar dimineaţa se prelungeşte spre amiază. Ca să nu mai vorbesc despre calitatea mediului casnic. În sesiune, camera/apartamentul atinge culmea  curăţeniei: totul străluceşte, scârţâie şi miroase a proaspăt. Deoarece cum îţi adormi mai bine conştiinţa decât abandonând Manualul de Lingvistică Generală în favoarea imperioasei curăţenii: cauţi urmele de praf cele mai tainice, lustruieşti geamul purtând amprentele degetelor care jinduiau după o plimbare pe aleile din faţa ferestrei. Şi cuptorul cu microunde….parcă e un făcut să se murdărească mereu cu
particule de lapte…

Dar dincolo de toate acestea, stă sfânta voluptate a plăcerii interzise! Păi cât e de frumoasă piesa de la Rapsodia…nu merită să o ratezi! Ah! Şi André Gide e mai fermecător ca niciodată cu acele scrisori din Şcoala femeilor. Fără să punem la socoteală muzica…Muzica – stăpâna tuturor artelor – se arată în sesiune în toată măreţia ei. Acum o simţi vibrându-ţi în toate mădularele: nu contează că e Deep Purple, A.S.I.A., Bach sau Lady Gaga! Totul se transformă în perfecta armonie a sferelor, de la cel mai mic contact cu vechii cronicari…Macarie, Eftimie, Azarie…Nu aţi simţit niciodată nevoia unei căni mari de cafea sau a unei ciocolate cu alune şi stafide, încât aţi fi putut da şi voi la schimb întreg Secolul Luminilor? Şi când putem trăi aceste experienţe totale şi profunde mai bine decât în sesiune?

În sfârşit, sesiunea este momentul conştientizării viitorului: acum se fac cele mai multe planuri. Vă luaţi angajamentul celor mai variate activităţi: „după ce se termină, o să citesc toate cărţile lui Garcia Marquez; o să mă duc la toate filmele de la Cinema Eforie, o să merg la Braşov în fiecare week-end, o să vizitez toate muzeele capitalei!”. Când, dacă nu acum, suntem cei mai responsabili cu timpul nostru viitor, dând dovadă de luciditate şi interes activ pentru dezvoltarea noastră culturală? Iar validitatea acestei idei este dată de faptul că noul program nu ignoră şi termenele scurte. Şi ce e mai elocvent decât responsabilul „de mâine mă apuc de învăţat”?

Vedeţi, astfel, că sesiunea e departe de chinurile mitice; ea înseamnă acumulare informaţională, îmbunătăţirea mediului de locuit, experimentarea celor mai intense plăceri şi contactul direct cu viitorul. Îndepărtaţi de la voi stereotipica imagine a unui sesiuni sisifice! Renunţaţi la o mai vedea ca pe un chin zadarnic! Gândiţi-vă că bolovanul ce-l aveţi de purtat continuu este identitatea voastră care, cu fiecare urcare, se încarcă de noi cunoştinţe, îşi consolidează devenirea culturală;  şi că se poate sustrage tragicului atunci când vă aşezaţi în orizontul plăcerii, când deveniţi un Sisif îndrăgostit de povara sa!

Oana Purice, Limba şi literatură română – limbă străină, anul I