Cursul "5 poeţi"

Sala 318, cea mai poetică sală din Facultatea de Litere, singurul loc în care măiestria vorbelor ia o altă întorsătură decât în lumea reală şi în care totul e fezabil. Mereu cu ironie în glas ni se prezintă Daniel Cristea-Enache, un profesor departe de romantismul eminescian, deloc vexat de “Poemul Invectivă”  şi căruia, în spatele umorului acid, îi regăseşti aceeaşi moderaţie şi spirit analitic ca în “Convorbiri cu Octavian Paler”.

Întodeauna cu o viziune critică ce depăşeşte cu mult umila noastră raţiune poetică, ajunsă la nivel de atom, noi îi suntem mai mult decât telespectatorii emisiunii Literatura de Azi, suntem cei care îi inspiră critica şi argumentele oră de oră.

Cursul  “5 poeţi”( denumire ce, cu siguranţă îi limiteaza  plonjarea în “apele” clasice sau contemporane ale poeziei româneşti) te înalţă în metafizicaă, dar te şi izbeşte dur de asfaltul bucureştean, răsturnându-ţi ideile pe care le credeai corecte, dar îţi cureţi coatele de praf, îţi freci mâinile sperând că îl vei înţelege pe Cărtărescu şi a lui chiuvetă.

Fără un limbaj drapat, vorbim despre Nichita Stănescu, pe care ni-l prezintă ca “cel fărp tipar sau blazon”. Ne grăbim să facem prezenţa, pentru că nu îi place anonimatul şi fără introducere aud: “Numărătoarea începe cu doi./ Unul nu este numărabil”, versurile au un alt ecou, şi începe freamătul ”murmurul” ideilor, ne uităm unii la alţii şi coexistăm în ritmurile dulcelui stil classic. Cu umor ne raportăm la realitate şi astfel începe cursul, un mecanism ce nu te lasă să te plictiseşti două ore, ce te cuprinde precum un melc în carapacea sa şi te plimbă prin idei, ideologii, zămislire de ideal, iar in toata aceasta discuţie te simti superior, măcar pentru două ore. Te simţi superior pentru că tu eşti acolo, în micuţa sală 318, la ora 10:00 AM, în timp ce alţii îşi beau cafeaua, aleargă adormiţi prin metrou sau fac piaţa. Şi în zumzetul vocilor aducem la viaţă consoanele şi vocalele ca o răzvrătire a lui Stănescu , dar “<< S>> e rece azi din sunt”.

Şi, în acelaşi ritm, se scurge şi timpul şi se încheie cursul pentru care alerg dimineaţa să prind metroul şi să mai fur un gram de Literatură fără canoane, să mă pierd timp de două ore în măreţia sălii 318.

Loredana Cristian, anul 2, Filologie, Română- Franceză

Tweet