ZPD 2010 – Doamna grasa il asteapta pe Godot
Pentru că toţi se întreabă, Doamna Grasă a şters, din ruşine sau proiectând o automistificare, arhivele originii sale de care nu mai vrea să-şi aducă aminte. Nici nostalgică nu poate să fie, nu cade în pateticele conversii ale evenimentelor trecute în poze fericite de familie şi nici în exaltarea naivă a viitorului pentru că a învăţat că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Nu întodeauna. Despre prezent ştie câteva lucruri, pe care ţine să le spună; de pildă că pentru consecvenţă lunară trebuie răbdare, cunoştinţe de Quark şi Photoshop, oamenii care să ştie unde se pun virgulele, cum se despart cuvintele, când se scrie cu doi “I” şi care trebuie să recunoască, în acelaşi timp, valoarea relativă a unui text. Mai trebuie, pentru o apariţie constantă, oameni care să scrie constant, iar studentul de la litere nu face asta, studentul de la litere mai pleacă de la litere şi, în fine, cum e şi normal, studentul de la litere e pur şi simplu dezinteresat şi se uită la DG ca cei din asociaţia animalelor la hainele din blană de nurcă. Avut-a momente descurajante şi momente de bucurie prostească – totuşi, îndeajuns de echilibrate cât să nu se fi speriat cu totul şi să fi ajuns la un număr cinci (5) care urmează să iasă.
Redacţia nu s-a schimbat, sunt aceiaşi Irina Macedonski, Radu Dima, Dorina Ivan, Andreea Breazu, Iulian Curuia, dintre care ultimii patru or să plece şi, doar printr-o întâmplare frumoasă o să mai ţină legătura cu revista. Precis din acest motiv DG o să caute să se lase pe mâna unora mai tineri şi mai efervescenţi care să-i ducă moştenirea atâta cât este, mai departe, în acelaşi spirit, modificat fireşte cât să se potrivească propriilor direcţii. Pentru că nu DG decide ce se-ntâmplă cu DG ci da, chiar el, studentul de la Litere.
Numărul 5 e despre Artă şi biografie şi o să apară până la sfârşitul lui aprilie. Următorul e mai sofisticat dar nu chiar, despre Literatură şi ştiinţă, că cine ştie cum mai avem oamenii care văd legături între electrodinamică cuantică şi Musil.
Pentru mai multe, accesaţi www.doamnagrasa.com.
Colectivul de redacţie DG
Salonul Doamnei Grase este o prelungire în concret a rubricii cu acelaşi nume care serveşte în continuare drept loc liber pentru orice text literar primit din partea studenţilor. Este, dacă vreţi, locul de respiro al revistei, după calupul de eseuri „încrâncenate şi atent argumentate” din primele pagini. Salonul a fost conceput, aproape fără voie, în amintirea cafenelelor literare din perioada interbelică, -Doamna Grasă înseşi făcând parte din crema literară a acelor vremuri, sau cel puţin aşa se crede.
Din când în când Salonul se întrupează în caracterul unui cenaclu de sine stătător unde, de regulă, citesc doi studenţi, urmând ca după o scurtă pauză de ţigară, să înceapă comentariile, fie ele literare sau nu, de cele mai multe ori… sincere. Dl. prof. Ovidiu Verdeş coordonează discuţiile în calitate de amfitrion şi lucrurile merg de la sine.
Important de ştiut pentru cei care vor să citească în Salon: textele se trimit în avans pe adresa de mail doamna_grasa@yahoo.com .
Salonul se deschide marţi după-amiază.
